Câţi locuitori mai sunt în Republica Moldova?

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Marea nemulţumire a societăţii civile favorabile României din Republica Moldova a constat în această degradare nejustificată a numărului persoanelor ce s-au declarat români.

Între datele preliminarii şi cele finale ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din Republica Moldova (RPL) 2014 există pentru unele unităţi teritoriale diferenţe atât de mari, încât este imposibil să identifici o explicaţie cât de cât raţională a acestora.

În ceea ce priveşte dimensiunea demografică, de departe cel mai mare salt în acest interval l-a suferit Municipiul Chişinău. De la 469.402 locuitori înregistraţi la recensământ (492.000 daţi publicităţii ca date preliminare!), datele oficiale finale au ajuns la 662.836 locuitori, iar oraşul propriu-zis a înregistrat un salt la fel de spectaculos – de la 339. 097 persoane înregistrate, la 532.513 locuitori. Diferenţele din interiorul Municipiului Chişinău, pe care le găsim aproape exclusiv la nivelul oraşului propriu-zis, nu-şi găsesc motivaţii raţionale.
O motivaţie neoficială a intervenţiei statistice brutale pentru capitala Republicii invocată de autorităţi, e că nu au fost recenzate decât două treimi din populaţia oraşului propriu-zis. De ce? De unde ştiu domniile lor că doar atâţi chişinăueni au fost recenzaţi? Nu vă pot lămuri! Dar mai găsim în presa din Republica Moldova câteva spuse ale responsabililor RPL, care vin în apărarea rezultatelor obţinute. Aceştia invocă statisticile parţiale care se realizează în Germania, care sunt apoi extrapolate la nivelul teritoriului naţional. O astfel de construcţie statistică nu e recensământ, oricât de apropiate ar fi datele estimate de realitatea din teritoriu. Mai mult, într-o astfel de intervenţie, ipotezele de lucru sunt stabilite de la început, nu post-factum!
“Câţi locuitori au ieşit la Chişinău?”întreabă şeful, oricare a fost el. “339 de mii”răspunde subalternuloricare a fost el“Du-l la peste 500 de mii şi caută o motivaţie rezonabilă pentru intervenţia statistică. Şi să nu dai publicităţii datele astea!” Cam aşa cred că au stat lucrurile cu modificările statistice, mai ales că în această intervenţie găsim şi cea mai mare parte a diferenţei de 200 de mii locuitori dintre datele finale şi cele preliminare.
Într-o atare situaţie, cum să ai încredere în indicatorii secundari obţinuţi şi mai ales în structurile populaţiei? Apropos de acestea din urmă, cel puţin din punctul de vedere al structurii etnice diferenţele dintre datele preliminre si cele finale sunt uriaşe, iar metamorfozele sunt radicale şi “îndreptate” într-o manieră politică. “Potrivit datelor preliminare ale recensământului populaţiei efectuat în 2014, 56,8% (1.655.326) s-au declarat moldoveni, 23,2% (675.299) români, 7,6% ucrainieni (221.992) şi 5,46% ruşi (159.065)” – cf. Digi24 – RECENSĂMÂNT. Cât de români se simt moldovenii de peste Prut (02.01.2015) – nu am mai găsit surse oficiale moldoveneşti. Datele finale relevă o cu totul altă situaţie: 75,1% (2.068.058) s-au declarat moldoveni, 7,0% (192.800) români, 6,6% ucrainieni (181.035), 4,6% (126.010) găgăuzi şi 4,1% ruşi (111.726)”.
Marea nemulţumire a societăţii civile favorabile României din Republica Moldova a constat în această degradare nejustificată a numărului persoanelor ce s-au declarat români. Pentru a explica această mare diferenţă, care a survenit – probabil şi ca urmare a schimbărilor politice din acest interval, în ecuaţia recensământului au fost introduse (tot post-factum!) două noţiuni: etnie şi naţiuneAm să redau un pasaj din articolul Marţienii din recensământul anului 2014 (timpul.md. – 31 Martie 2017).
 “… jurnaliştii au insistat la acest aspect (etnie vs. naţionalitate – n.r.) şi l-au întrebat pe funcţionar la care întrebare va fi fixat răspunsul – la apartenenţa etnică sau la naţionalitate.
Recenzorii au pus întrebarea şi oamenii au răspuns aşa cum au înţeles ei. Oamenii s-au identificat după cum simt ei şi aşa s-a scris în chestionar. Noi la prelucrarea datelor am fixat aşa cum a fost scris. Spre exemplu dacă ne spune că omul este marţian aşa şi fixăm. Nu putem să-l influenţăm chiar dacă nu există aşa naţionalitate sau apartenenţă etnică. El avea acest drept şi noi am fost obligaţi să scriem orice ne spune chiar dacă se identifică ca elf, prinţ sau cenuşăreasă. La sfârşitul chestionarului persoana recenzată şi-a pus semnătura şi confirmă că a fost corect în toate răspunsurile. Aceasta este garanţia lui, dar şi a noastră, a declarat Vitalie Valcov, directorul general BNS.
Apartenenţa etnică = totalitate a trăsăturilor culturale istorice psihice etc. ce caracterizează o comunitate umană distinctă, constituită într-un spaţiu geografic determinat.
Naţionalitate = apartenenţa unei persoane la o anumită naţiune; cetăţenie.
(Conform Noului Dicţionar Universal al Limbii Române, Editura Litera Internaţional, 2006)”
 
Aceste precizări sunt inutile în ecuaţia RPL, pentru că în bazele de date finale oferite publicului nu apare indicatorul naţionaliate. De fapt, având în vedere că (probabil) peste 99% dintre cei ce au fost recenzaţi au naţionalitate moldovenească, un astfel de indicator ar fi inutil din punctul de vedere statistic, prin banalitatea lui. În bazele de date ce relevă structurile etno-lingvistice nu apar decât etnia, limba maternă, limba vorbită de obicei. Ca urmare, ceea ce precizează într-o manieră semidoctă autorităţile sunt doar vorbe menite, cred ei, să adoarmă vigilenţa moldovenilor. Mă rog, posibil ca unii să fie mulţumiţi de intervenţiile statistice.
În speranţa că nu veţi avea nevoie de datele statistice ale RPL 2014, vă spun la revedere. Pe data viitoare.

George Ţurcănaşu, lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Ziarul de Iași.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...