Moscova suflă în ceafă statelor est-europene, iar vecinii Rusiei se tem de o agresiune viitoare a fostei puteri comuniste în contextul creşterii capacităţii militare în baza unui proiect supravegheat de preşedintele Vladimir Putin.
Ultimii doi ani au marcat o manifestare tot mai belicoasă din partea Moscovei faţă de ţările din spaţiul euroatlantic sau cele care au adoptat politici pro-europene, remarcă The Week.
Provocări constante
Rusia şi-a dat arama pe faţă în martie 2014, când a recurs la anexarea peninsulei Crimeea de la Ucraina. De atunci şi până în prezent, avioanele şi navele de război ale Rusiei au încercat mai multe manevre provocatoare împotriva aeronavelor şi vaselor unor ţări membre NATO.
Provocările Rusiei au culminat luna aceasta cu trimiterea a trei avioane de transport militar care au violat spaţiul aerian al Estoniei. Cele trei aeronave au fost interceptate de avioane de lupta aparţinând aviaţiei britanice, dar au refuzat să se identifice.
Ministrul Apărării din Marea Britanie a calificat incidentul că un exemplu clar „de agresiune a Rusiei”.
Pe de altă parte, manifestările agresive ale Rusiei se petrec pe fondul unei ample operaţiuni de modernizare şi întărire a capacităţilor militare.
Armata lui Putin
Ce-i drept, actualul lider de la Kremlin a moştenit o armata anchilozată, structurată după model sovietic, fapt ce a aruncat Rusia pentru mai mulţi ani în plan secund din punct de vedere al puterilor militare de pe glob.
Ambiţia lui Vladimir Putin pare să fie aceea de a impune Federaţia Rusă ca principala contrapondere la blocul militar NATO şi să menţină sfera de influenţă tradiţională a Moscovei.
În acest scop, miliarde de dolari au fost investiţi în ultimii 4 ani în noi focoase nucleare, tancuri şi avioane de luptă moderne. Dimensiunea trupelor este în plină expansiune, Moscova anunţând că vrea 40 de noi brigăzi de militare create până în 2020, pe lângă cele 70 existente.
Singură piedică în calea planurilor lui Putin rămâne recesiunea care a lovit Rusia ca urmare a prăbuşirii preţului petrolului şi a dependenţei economiei locale de această resursă exploatată la maximum de către Moscova.
Însă, chiar şi aşa, Rusia a început să îşi poziţioneze trupele şi tehnica de luptă către graniţa de vest. Un bun exemplu îl reprezintă Flota Mării Negre, care a fost modernizată constant în ultimii ani pentru a răspunde flancului NATO compus din România, Bulgaria şi Turcia.
Patrulele împinse până în apropierea graniţelor maritime ale celor trei state membre ale Alianţei l-au făcut pe preşedintele turc Recep Erdogan să exclame: „Marea Neagră aproape că a ajuns un lac rusesc!”.
Tactică intimidării
Ambiţiile „ţarului de la Kremlin” de a rivaliza direct, din punct de vedere militar, cu SUA sunt deşarte, însă.
Chiar şi în perioada de restructurare a armatei americane, Pentagonul a beneficiat de un buget de 7 ori mai mare decât cel al Rusiei. Forţă Statelor Unite poate fi sesizată şi prin raportul portavioanelor deţinute de cele două mari rivale: 19/1.
Chiar şi acordul privind atingerea parităţii în privinţa focoaselor nucleare active dezavantajează Moscova, Washingtonul având alte rezerve nucleare neactivate încă.
Aceste dezechilibre forţează Rusia să recurgă la gesturi de intimdare şi atitudini provocatoare, pe modelul anexării neaşteptate a Crimeii şi a întreţinerii unui război hibrid în estul Ucrainei, consideră analistul militar Daniel Goure.
În opinia să, Moscova mizează mult pe faptul că NATO „mai degrabă ar acceptă o mică înfrângere, decât să rişte un război mare”.
Răspunsul NATO
Pentru moment, Alianţa Nord-Atlantică se poate baza pe un sistem antiaerian defensiv activ în România şi un altul care va deveni operaţional în 2018 în Polonia.
Conceput iniţial pentru a contracara o agresiune din partea Iranului, în eventualitatea dezvoltării capacităţilor nucleare ale Teheranului, scutul antirachetă îi face livizi pe oficialii de la Moscova, care argumentează că acesta este clar îndreptat împotriva Rusiei, din moment ce Iranul şi-a suspendat programul nuclear.
Oficialii NATO au şi ei reproşuri de făcut Moscovei, după ce Kaliningrad, enclavă rusă poziţionată între Polonia şi Lituania, a fost înţesată cu arme nucleare.
Kaliningrad ar putea ajunge un adevărat măr al discordiei între Moscova şi Occident, ruşii recurgând deja la o serie de exerciţii militare desfăşurate în zonă pentru a avertiza asupra poziţiei strategice care ameninţă cel puţin două capitale europene.
Kaliningradul ar putea deveni un atu în mâna Moscovei pentru a forţa NATO să desfiinţeze scutul antirachetă din estul Europei sau măcar să recunoască anexarea Crimeii.
Reacţia NATO a fost de a mobiliza şi a trimite în Polonia şi ţările Baltice, începând cu luna iunie, peste 10.000 de soldaţi, regiunea fiind considerată un punct vulnerabil pe harta spaţiului euroatlantic.
Chiar dacă un consiliu NATO-Rusia a avut loc în urmă cu două luni, limbajul membrilor Alianţei, şi în special al Casei Albe, faţă de Rusia s-a modificat radical.
Din discursul preşedintelui Obama au dispărut termeni precum „parteneriat strategic cu Rusia” şi apar tot mai des referiri la menţinerea comunicării între cele două tabere, o retorică tipică perioadei Războiului Rece.
Epoca tensionată dintre Est şi Vest a fost evocată şi de premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, care a anunţat că „lumea a alunecat într-un nou Război Rece”.
Un conflict de tip nou
Dacă este o armă pe care, totuşi, ruşii par să o folosească cu o măiestrie ieşită din comun, această pare să fie tactică derulării unui război cibernetic complex.
În acest moment, atacurile dirijate de Moscova se anunţă mai îngrijorătoare pentru americani decât cele coordonate de grupările de hackeri mai mult sau mai puţin controlaţi de Beijing.
„Actorii ruşi din segmentul cibernetic dezvoltă metode prin care pot controla sisteme care dirijează infrastructura critică a unei ţări”, a avertizat şeful comunităţii serviciilor de informaţii din SUA, James Clapper.
Hackerii Moscovei au reuşit să lovească până acum Bursa din Varşovia, ziarul New York Times, un post de televiziune din Franţa, Casă Albă şi chiar şi servere NATO.
În 2014, hackerii ruşi au reuşit să preia controlul asupra furnalului unei oţelării automatizate din Germania, provocând o explozie.
În Siria, sistemele de bruiaj folosite în războiul cibernetic de către ruşi au reuşit să perturbe transmisiile sateliţilor militari ai SUA.
„În termeni de tactici combinate ale războiului cibernetic cu cele ale războiului clasic, Rusia s-a dovedit cea mai activă putere militară până în prezent. China nu s-a pretat la asta până acum”, explică analistul american Jeffrey Carr.