Un avion Airbus A320 cu 150 de oameni la bord s-a prăbușit marți în sudul Franței, în Alpi. Experții au lansat trei ipoteze care au dus la cumplita tragedie.
Prima ipoteză luată în calcul este cea a unei erori umane, potrivit The Mirror.
Citeşte şi: Avionul Germanwings prăbuşit în Franţa avea o vechime de 25 de ani
Este posibil ca piloții să fi pus accidental avionul în picaj și să nu fi reușit să îl redreseze. Pe de altă parte, este posibil scenariul unei depresurizări, în care piloții să fi fost atât de concentrați să coboare aeronava sub 3.000 de metri, unde aerul este respirabil, încât ei nu au realizat cât de aproape sunt de munte decât atunci când a fost prea târziu.
Până acum însă, toate teoriile sunt doar speculații. Recuperarea cutiei negre ar trebui să facă lucrurile mai clare.
O a doua teorie luată în calcul este cea a unei erori tehnice. Aeronavele Airbus au una dintre carlingile cele mai sofisticate.
Cu toate acestea, au existat probleme în trecut cu unele echipamente. Accidentul zborului Air France 447 2009 a fost cauzat de faptul că piloții au primit indicații false ale vitezei aerului, atunci când treceau printr-o furtună. În cele din urmă, eroarea de pilotaj a dus avionul în picaj, însă doar după ce piloții au primit date false.
Mai recent, un Airbus A321 al companiei Lufthansa, versiunea puțin mai mare față de A320 – a scăzut aproximativ 1.300 de km în altitudine după ce pilotul a ridicat brusc botul avionului. În urma incidentului din noiembrie 2014, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației a emis o serie de directive, avertizând piloții cu privire la posibilitatea unei erori tehnice.
Citeşte şi: (FOTO) Primele imagini de la locul prăbușirii avionului A320
A treia ipoteză este decompresia rapidă. Avionul a făcut, în medie, 5,3 zboruri pe zi timp de 24 de ani. Această nu este neobișnuit pentru un avion care face drumuri scurte din Europa, dar este la limită superioara a ceea ce este normal.
Fiecare ciclu – decolare și aterizare, implicit presurizarea și depresurizarea – duce la uzura aparatului.
Avioanele care fac frecvent zboruri scurte trec prin mai multe dintre aceste cicluri decât avioanele care zboară pe distante lungi. În 1988, un Boeing 727-200, care făcea curse scurte pe ruta Aloha – Hawaii, și-a pierdut pur și simplu o parte din fuzelaj. Coroziunea și „stresul” la care fusese supus metalul au fost de vină.
Potrivit relatărilor, zborul 9525 a coborât 900 de metri pe minut de la altitudinea de croazieră de 11.500 de metri.
Dacă a existat vreun fel de decompresie, pasul firesc pe care îl făceau piloții era să coboare aeronava la altitudinea de 3.000 de metri, unde aerul este respirabil.
Citeşte şi: (FOTO) Decizia Germanwings și Lufthansa în memoria victimelor tragediei din Franța
Măștile oferă oxigen pentru circa zece minute. Deci o coborâre de 900 de metri pe minut aducea aeronava la altitudinea la care se poate respira exact la timp.