În luna aprilie s-au înregistrat valori ale poluării aerului extrem de ridicate, ceea ce a pus în alertă experţii din domeniul climateric.
Luna aprilie 2014, este perioada în care s-au înregistrat cele mai mari cantităţi de CO2 din atmosferă din istoria omenirii. Nivelul mediu de dioxid de carbon prezent în aer a depăşit 400 părţi per milion (ppm).
Conform Climatecentral.org, nivelul alert de peste 400 ppm de CO2 în atmosferă s-a menţinut pe tot parcursul lunii. ”În fiecare zi a lunii aprilie, nivelul de poluare a fost de peste 400 ppm, situaţie nemaiîntâlnită în istoria recentă a omenirii”, a declarat Peter Tans, expert la National oceanic and atmospheric administration (NOAA), o ramură a Departamentului de Comerţ al SUA.
Potrivit experților, concentrațiilor de CO2 vor rămâne aproape sigur peste 400 ppm în mai și poate chiar şi în luna iunie, apoi se aşteaptă să scadă sub acest nivel pe parcursul lunii iulie. Nivelul de vârf al concentraţiilor de CO2 în atmosferă este de așteptat să se înregistreze în luna mai, ajungând la aproximativ 402.5 ppm, ca mai apoi să scadă treptat.
Există riscul, ca după ani de acumulare, nivelul de poluare să rămână peste 400 ppm şi toamna şi chiar pe tot parcursul anului. Nivelul de 400 ppm a fost depăşit pentru prima dată, la 9 mai, 2013, dar a scăzut repede, în timp ce în acest an, acest nivel alarmant de ridicat a fost înregistrat cu două luni mai devreme şi se va menţine ridicat încă 2-3 luni înainte.
Nivelul ridicat de CO2 din atmosferă, pe lângă poluarea intensă a atmosferei, se mai explică şi prin faptul că iarna şi primăvara copacii şi plantele, în marea lor majoritate nu au frunze, astfel că absorbţia de dioxid de carbon din atmosferă este una redusă. Începând cu luna mai, odată cu înflorirea plantelor şi a fotosintezei, CO2 din atmosferă începe să fie absorbit, după care, treptat începe să scadă.
Măsurătorile emisiilor de CO2 în atmosferă sunt făcute deasupra vulcanului Mauna Loa, din Hawai.
Dioxidul de carbon face parte din grupa gazelor cu efect de seră. Razele Soarelui intră în atmosferă şi lovesc suprafaţa terestră. Aceasta reemite acea căldură sub forma radiaţiei infraroşii. Însă, acumulându-se în atmosferă, gazele cu efect de seră formează un fel de înveliş în jurul Terrei care reţine această radiaţie în infraroşu. Acest „clopot” înmagazinează căldura, iar clima se încălzeşte. Încălzirea globală declanşează topirea calotelor polare, a banchizei, a gheţarilor, provocând o creştere a nivelului oceanelor şi influenţează intensitatea cicloanelor şi a uraganelor.