Catastrofa aeriană de la Baloteşti, cea mai mare din istoria României, s-a produs la 31 martie 1995. Aeronava Airbus 310, botezată „Muntenia”, fabricată în 1987, cu peste 31.000 de ore la bord, era programată să efectueze zborul regulat de la Bucureşti la Bruxelles, cu decolarea la ora 9.00. După şase minute de întârziere, avionul a început procedurile ridicării de la sol, sub comanda copilotului.
Condiţiile meteorologice permiteau o vizibilitate orizontală de 1.300 m, vântul bătea cu o intensitate între 10 şi 15 m/s. La înălţimea de 600 m şi viteza de 300 km/h, motorul stâng a început să dezvolte o asimetrie, provocând creşterea tracţiunii motorului drept. La ora 09:08:34, avionul a lovit pământul. Într-un răstimp de 1 minut şi 50 de secunde, scurs între decolare şi prăbuşire, soarta celor 11 membri ai echipajului şi a celor 49 de pasageri (trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români și 32 de belgieni, printre care un copil de șase ani și un altul de patru luni) a fost pecetluită.
Reacţia autorităţilor a fost impresionantă. Brigada de pompieri a Capitalei a intervenit, dotată cu 30 de autospeciale, spitalele au trimis 40 de ambulanţe. Mai mult de 200 de jandarmi au înconjurat locul impactului – o elipsă de 80 m lăţime şi 200 m lungime. Un pompier declara Agenţiei Reuters că echipajele sale au luptat cu flăcările timp de o oră şi jumătate. Totul a fost în zadar.
A fost cea mai mare catastrofă din istoria aviaţiei româneşti. În 2006, după 11 ani de la catastrofă, raportul final al Comisiei de investigaţie asupra zborului ROT 371 prezintă trei cauze: „Tracţiunea asimetrică, un motor avea putere mai mică decât celălalt. O posibilă incapacitate a pilotului comandant. Acţiuni corective insuficiente din partea copilotului pentru a preveni consecinţele primilor doi factori”.